De cele mai multe ori, când am o stare de o încărcătură negativă, îmi iau aparatul foto și o iau la pas. Cum în ultima perioadă, chiar dacă au fost sărbătorile de iarnă, și cică ar trebui să fim mai buni, deși personal nu sunt de acord că doar în perioada de sărbători trebuie să ne arătăm această latură, nu am simțit din partea celorlalți acest sentiment și căldură a sufletului. Așa că am aplicat și astăzi această rețetă. Am ales Cascada Bigăr, iar cum la baza deciziei au stat argumente contra, în sensul că de cele mai multe ori am reiterat ideea că se face prea mult caz de această locație, decizia am luat-o din dorința de a „vedea” și „simți” pe propria-mi piele ce stare îmi oferă locația.

Paralela 45

Încă de la momentul în care am comunicat decizia familiei mele, nevastă-mea a început cu grijile: „Mitză, să ai grijă, că or fi lupi pe acolo!”. Am râs și i-am zis să-mi pregătească câteva sandwich-uri, că în cazul în care mă voi întâlni cu lupii, să-i ademenesc cu margarină și salam, iar dacă nu, să nu fac foamea între munți. Am pornit, dar imediat mi-am adus aminte că am nevoie de ceva lichid și am oprit la un magazin din Oravița pentru a-mi cumpăra un suc. Mare mi-a fost mirarea că prețul afișat era mai mic decât cel plătit la casă, dar mi-am zis că de vină o fi TVA-ul.  O dată ajuns pe traseul de pe Marila, o fracțiune de secundă mi-a venit în gând să fac traseul în stilul piloților ce și-au uzat cauciucurile pe traseul de coastă Oravița-Marila, însă mi-am revenit imediat în momentul în care mi-am dat seama că există gheață pe carosabil. Până la Cascada Bigăr nu mi-au atras atenția decât două vulpi și mașina celor de la deszăpezire, care arunca material antiderapant pe șoseaua curată. Odată ajuns, mi-am scos toate „ustensilele”: aparatul foto, obiectivele și trepiedul. Trebuie să recunosc că m-a cuprins imediat emoția în momentul în care am văzut „minunăția” și, copleșit de emoție, am „tras” primul cadru. Surpriza a venit în câteva secunde, când am apăsat pe butonul  vizualizare! Și nu cadrul „tras” m-a surprins, ci mesajul de pe display-ul aparatului! „Lipsă card memorie”! Of, Doamne, cum am putut să uit cardul de memorie în laptop? Timp de câteva secunde am simțit că totul se prăbușește, că Dumnezeu mă pedepsește, mai ales că-n prima zi de Revelion am avut o discuție în contradictoriu cu o față bisericească. M-am dezmeticit repede și mi-am analizat opțiunile, care păreau sumbre! Să fac cu telefonul? Să mă întorc? Să sun pe cineva să vină să-mi aducă cardul? Nu aveam semnal… Nicidecum! Oricare din aceste opțiuni mi-ar fi diminuat semnificativ imaginația și implicit șansa de a creea ceva propriu. Și, ca atunci când coboară asupra ta slava și norocul, îmi aduc aminte că am un card la modulatorul fm din mașina! Slava Domnului! Ce a urmat, vă las să vedeți în galeriile foto de mai jos.

 

Drumul înapoi a fost mai greu ca cel la dus, în sensul că zăpada s-a întețit, porțiuni bune de drum fiind acoperite cu un strat bun de zăpadă. Dar am străbătut cu bine drumul spre casă. Satisfacția că reușisem, muzica bună de la Radio Digi FM și emoția că, atunci când voi descărca fotografiile pe laptop, împlinirea sufletească va fi pe măsura efortului.

La intrare în Oravița, Lacul Mare mi-a atras atenția și nu am putut să nu mă opresc și să nu imortalizez momentul! Ce a ieșit? Aveți în galeria foto de mai jos.

Concluzia acestei călătorii? Chiar trebuie? 😉 Hai să încercăm. Avem o zonă super frumoasă, peisaje ce-ți taie respirația, natura a fost darnică cu noi și nu pot să înțeleg de ce anumite persoane nu „văd” asta. Divinitatea a fost generoasă cu acest colț de țară și e mare păcat că cei care ar trebui să pună în valoare toate aceste frumuseți, dorm pe ei! Pe final, dacă citești aceste rânduri și încă nu ai vizitat Cascada Bigăr, trebuie neapărat să o faci, iar când te vei hotărî, nu merge acolo ca și cum te-ai aștepta să vezi Cascada Niagara, ci rupe-ți din timp și privește la locul din jurul cascadei, la modul în care ea s-a format, la vegetația din jur, la stâncile din împrejurimile acesteia, la apa ce izvorăște din munte… Toate acestea te poartă cu gândul  la creația divinității și o să vezi că tot ce e prin preajmă e rodul unei imaginații bogate  izvorâtă din dragoste! Dragostea față de oameni…

9 COMENTARII

  1. […] Toate acestea te poartă cu gândul la creația divinității și o să vezi că tot ce e prin preajmă e rodul unei imaginații bogate izvorâtă din dragoste! Dragostea față de oameni…”, este concluzia fotografului John Gavrilescu, după excursia la cascada Bigăr pe timp de iarnă, despre care a scris pe voceaoravitei.ro. […]

  2. […] Toate acestea te poartă cu gândul la creația divinității și o să vezi că tot ce e prin preajmă e rodul unei imaginații bogate izvorâtă din dragoste! Dragostea față de oameni…”, este concluzia fotografului John Gavrilescu, după excursia la cascada Bigăr pe timp de iarnă, despre care a scris pe voceaoravitei.ro. […]

  3. […] Toate acestea te poartă cu gândul la creația divinității și o să vezi că tot ce e prin preajmă e rodul unei imaginații bogate izvorâtă din dragoste! Dragostea față de oameni…”, este concluzia fotografului John Gavrilescu, după excursia la cascada Bigăr pe timp de iarnă, despre care a scris pe voceaoravitei.ro. […]

LĂSAȚI UN MESAJ